Am facut o fapta buna

Azi, prin alinierea favorabila a stelelor, am facut cam juma de fapta buna. E juma ca am facut-o din greseala, dar e tot ca parte din fapta buna.

Si cum urmam cursul lucrurilor pe care trebuia sa le infaptuiesc azi, subit mi-a venit gandul ca ar trebui sa trec pe la un client sa confrunt aminterea mea despre o culoare cu un monstrar, ca asa-i frumos, nu sa fac din imaginatie. Cum la locatia cu pricina nu sade nimeni, am purces la format numar si sunat. Alo, da, etc, peste vre-o ora sunt acolo.

Am ajuns cu intarziere de peste juma de ora, dar cum nu m-a sunat sa-mi zica ca se plictiseste in locatia goala, am intrat increzator in scara blocului, increzator ca nu o sa intampin o persoana bosumflata.

Cum acolo am mai fost o singura data, nu pot sa spun ca era sigur pe simtul meu de-a nimeri scara. O mica adunare de vre-o 10 persoane, care scoteau apa dintr-un apartament inundat, mi-a intarit sentimentul ca as fi putut gresi. In f ine, dupa 2-3-5 secunde de nedumerire, vad si persoana cu pricina cu o matura, luptanduse cu apa. Pai asta-i fapta buna: teava se sparse, apa curgea, acolo nimeni nu sta si nici nu trebuia sa vina, cum eu i-am sunat sa ne intalnim acolo, au descoperit inundatia si au mai redus din pagube. Acum redus e cu semnu intrebari, ca apa ajunsese in toate camerele si avea vre-o zece centimetri inaltime.

Bun baiat! Noroc cu tine, da-te dracu de noroc, ca am descoperit beleaua.