Fast food-urile distrug cei 7 ani de acasa

Nu pe bune ca genul asta de abordare te face sa-ti bagi picioru in el de bun simt.

Comand un meniu binecunoscut prin formula magica “te rog” si specific exact ce sos vreau si ce bautura racoritoare. Urmeaza sa fiu intrebat daca nu vreau si cifla, zic ca “nu, multumesc”. Ma intreaba daca nu cumva vreau o salata: “nu, multumesc”. Urmeaza intrebarea despre desert: “nu, multumesc”. Urmeaza cea mai inervanta partea si anume : “pentru doar N lei in plus puteti opta pentru portia mare”;  nu, la dracu, multumesc. Si dupa toate astea incepe sa bata pe casa si sa faca meniul. Pe langa timpul pretios pierdut, nervi mei incep sa cedeze din simplu fapt ca am cerut exact ce vreau dar sunt tratat ca un  copil mic si prost care nu cunoaste variantele posibile si hai sa tabaram pe el poate mai scoate ceva din portofel. Cand iti cer un meniul complet, acoperind din prima toate aspectele meniului, de unde naiba iti vine ideea ca as mai vrea si altceva?

Asta faceam pana acum ceva timp. Dar intre timp am observat ca daca mai uiti un “multumesc” sau “te rog”, cresc foarte mult sansele de-a nu mai fi intrebat nimic si servit mai repede. Daca ma duc si zic ce vreau pe un ton autoritar si fara “te rog” sau “multumesc”, ajung chiar sa nu mai fiu intrebat absolut nimic si servit destul de repede.  Deci ce motiv as mai avea sa fiu manierat cand am doar de pierdut?