Haos

Aerul iti poarta tonalitatea cuvintelor
care nu spun nimic
dar simplu fapt ca-mi sunt adresate
ma face sa levitez timid inspre Morgana.

Ma sufoc placut
cu guri hulpave de necunoscut
pentru ca este necunoscutul stiut de tine
si pentru asta ma cobor in haosul tau.

Imi arunc orice masca functionala
si nu regret ca devin un nimic
in ochii tai patrunzatori
pentru ca si tu ai nevoie de un abis.

Vreau sa regret fiecare gest
stiind ca eu ti-am devorat
tot peisajul care te exalta
chiar daca acum e mucegai in mine.

Nu am gasit nemurirea
in gandul tau mult prea logic
dar am gasit picaturi de roua
care vor spala ratiunea, mult prea dominanta.