Imi place sa ma plang

Dupa ce sambata am muncit toata ziua, mai exact de la 8:30 pana la 10 noaptea, mi-am gasit resurse fizice si psihice sa continui cu o iesire bere/tochitura, ca doar mi se face si foame.

Si cum ma plangeam eu ca-s obosit si ca imi e somn, mai venise si bomba ca vor in vama si ma vedeam adormit pe vre-o bordura. Da, idee calmanta pentru gandurile mele de sfarsire la datorie, adica la bere, s-a ramas in Eforie Nord.

Nu stiu cum se numeste, dar in centru este o terasa cu o ospatarita care a intrecut orice norma de nesimtire, dar despre ea in alt post. Am scris randul asta doar ca sa nu uit sa ma iau de ea.

La terasa aia din centru am si mancat si baut vre-o 2 beri si credeam ca se cam opreste pentru mine, doar am zis ca eram mort de oboseala. Dar nu, ne-am continuat traseul spre plaja. Acolo era o terasa cu biliard. Chiar aveam chef, asa ca m-am inviorat un pic, nu prea mult, doar cateva jocuri asa de pofta.

Acum, toata lumea vroia sa vada rasaritul. Mie imi era in draci de somn si sigur nu am uitat sa ma plang la toata lumea. Bine, ma plangeam mai incet asa, sa nu par chiar ultimul pensionar, ca 2-3 firicele de energie tot mai puteam stoarce din mine.

Asa aratam in momentul asta.

dormit pe sezlong

Atipisem putin, dar mult prea putin.

Cum ma grabesc sa termin postul, o sa sar direct la rasarit.

A fost in spatele norilor, dar mi-a parut destul de ok, mai ales ca fetei ii trecuse mica iritare pe mine si mi s-a asezat in brate sa urmarim bila aia mare de iese din apa, a, pardon, acum iesea din nori.

Cum pics or didn’t happen.

Si ziceam ca-mi place sa ma planga ca nu am timp sau ca-s obosit. Rusine sa-mi fie de fiecare data cand o sa mai zic asta. Daca am muncit o zi intreaga, munca fizica la greu, si am mai stat si o noaptea intreaga in eforie, e clar ca exista energie pentru mult mai mult si a ma plange ca-s obosit e doar o fitza de 2 bani.