Semne de intrebare

Nu ca as avea eu prea multa experienta in analizarea pietei, dar nu-mi amintesc sa mai fi vazut o pierioada asa de proasta inaintea pastelui. In ani precedenti, chiar si anul trecut, era ceva aglomeratie ca lumea sa-si inlocuiasca ceva piese de mobilier inainte de-a primi lumina pastelui.

Daca acum putin timp spuneam de partea buna a crizei, se pare ca cea rea e cu adevarat REA.

Oferte de pret se dau destule, chiar in statistica normala a perioadei, dar finalizarile sunt mult sub asteptari.

Din ce cunosc, si cunosc destui in piata mobilei din Constanta, doar 2-3 pot spune ca sunt aproape de normalitatea perioadei si asta prin reduceri care abia le permit sa-si acopere cheltuielile, ca de profit nu se poate pune problema. Preturi atat de scazute ca se poate numi ONG si nu Societatea Comerciala. Asta e bine pentru client, dar nu e sanatos pentru economie din prea multe motive.

Ce ma frapeaza e ca clientii nu vor sa reduca nivelul calitati pieselor de mobilier ci doar sa scada pretul. Uneori se ajung la absurditati in care se cer reduceri de pret care ar aduce pretul mobilierului sub pretul materialelor. Sunt putini care inteleg ca produsul poate fi adaptat unui buget, dar adaptare nu inseamna doar scaderea pretului ci si scaderea caracteristicilor produsului. Personal nu-s de acord cu scaderea rezistentei mobilierului, dar se pot reduce anumite caracteristici cum sunt: inchiderile silentioase la usi si sertare sau inlocuirea materialelor lucioase cu cele mate, care sunt mai ieftine dar la fel de bune calitativ.

Nu stiu care-s motivele, dar rezultatele sunt destul de dure pentru piata de mobilier la comanda din Constanta, sau cel putin pentru mici producatori, in a caror cerc ma invart si eu. Poate o fi un semnal de alarma si trebuie sa ne reinventam, poate trebuie sa gasim solutii sa nu mai pierdem clienti in fata marilor lanturi de bricolaj, poate trebuie sa fim mai adaptabili cu cerintele pietei, nu stiu, dar sigur trebuie sa aflam ca nu vad un viitor prea bun pentru mici producatori.