Si totusi este trist.

Nu stiu cati ati observat, dar tocmai am sters un post. Era un guest post, primul de gen si mai mult ca sigur si ultimu. L-am sters pentru ca din cauza postului sa iscat un conflict care nu trebuia sa aibe legatura cu blogul sau cum mine, dar din pacate a ajuns sa aibe si sa-mi dea senzatia ca pot fi o carpa cu care poti sterge pe jos. Zic ca un minim de respect cere sa nu-ti implici “amici” intr-un conflict care nu-i priveste, doar pentru ca ai prins ocazia de-a te razbuna pe o terta parte, dar fiecare cu filozofia lui de viata. Cum prea multa gandire nu ma caracterizeaza, in 3 secunde reactionez si-mi bag piciorul in oricine nu-si poate controla iesirile. Imi place sa cred ca nu sunt cantitate neglijabila atunci cand te rog sa incetezi a ma implica direct sau indirect in ceva ce nu ma priveste. Daca rugamintea mea e in van inseamna ca nu mai avem ce discuta. Ceea ce se si va intampla.

Din pacate in viata nu pot sterge cu buretele ceea ce nu-mi convine, dar ma pot asigura ca nu se va mai repeta.

Desi mi-am propus sa nu sterg absolut nimic, nu am luat in calcul si guest posturile si se pare ca aici treaba e mai complicata. Nu aveam de gand sa sterg postul tocmai din cauza idei mele de transparenta totala, dar cum persoana care la scris mi-a cerut sa-l inlatur, am zis ca-i mai simplu pentru toata lumea sa fac asta. Cand zic toata lumea nu va includ si pe voi cititori. Pentru voi nu are cum sa fie ok sa dispara o postare la care poate aveati link, sau orice referire.

Imi cer scuze pentru orice inconvenient aparut din eliminarea postari si comentariilor aferente si promit sa nu se mai intample asta. Ca sa nu se mai intample asta, trebuie sa renunt la ideea de guest post si toata informatia de apare aici sa-mi apartina, pentru ca doar pentru ea pot garanta ca nu o sa dispara atata timp cat va exista blogul asta.

Inca o data imi reconfirm ca cel mai bun lucru este cel facut cu mana ta si asta e singurul care-ti poate asigura linistea.

Cat de persoane, ele vin si pleaca constant din viata oricui si decat sa fiu inconjurat de persoane care uita imediat ca nu trebuie sa jignesti sau sa ranesti fara motiv, mai bine inconjurat de vid. Si la cat de rece is eu cu situatii de gen, sa-mi tot para rau de …..nimic.

Si da, “totusi este trist in lume” . Iertare nenea Eminescu ca iti folosesc versurile intr-o situatie asa de banala pentru omenire, dar sper ca intentionai sa le dai si o utilizare mai aproape de ceea ce suntem zi de zi, adica la limita nimicului.

In rest sa fie pace si sa fiti iubiti, asa cum ma iubesc eu pe mine :)). Glumesc! Sa fiti iubiti asa cum va doriti.