Tui digu masi

Dupa ceva timp petrecut sambata noaptea prin eforie nord si cum ceasul arata ora 5 si un pic, am zis sa vedem rasaritul. Chestia aia mica si rotunda de iese din mare, asa era planul.

Ne-am asezat la o masa de pe faleza de la debarcader, masa unei terase de facea ciorba si mirosul era criminal de bun. Zise ospatarul ca nu serveste ciorba inainte de vre-o 10 asa ca sa ne punem pofta in cui. Mai cu comentarii rautacioase din partea nostra, dare sa nu ne auda ca aveam toate sansele sa ne goanesca de la masa, am acceptat ca o sa ramanem doar cu mirosul.

Nu-mi parea frig, desi fetele se plangeau de asta, deci era la modul acceptabil pentru partea masculina, spre cu sanse de supravietuire pentru cea feminina. Si da, au supravituit cu brio, asa ca nimeni nu a fost sacrificat pentru bila aia de iese din mare, asa credeam noi.

Si lumea se strangea pe plaja. Da, la 5 si ceva dimineata lumea venea pregatita pentru plaje. Aveau si colaci, aveau si saltele si cred ca si chef destul de mare de-a se bronza, desi inca nu era nici un soare pe cer, dar se simtea in aer ca o sa vina, ca nici nori nu erau deloc.

Si a venit si momentul sa se inrosesca cerul. Mai timid la inceput, dar din ce in ce mai tare, anuntand ca si cercul trebuie sa iasa din mare,. asa credeam noi. Si da, a iesit si cercul doar ca nu de pe mare ci din dreptul unui dig. Deci se intelege ca mare partea a efectului ala de oglindire a mari bile rosii, in apa, sa diminuat. Nu zic, e frumos, dar tui digu masi ca nu trebuie sa fie chiar acolo, ca doar nu o sa dau vina pe soare ca nu s-a mutat mai la dreapta.

Si cum patura de-a mai ajutat sansele de supravieturire a fetelor, pare ca nu a fost suficienta, pe data viitoare se anunta rezerva de pulovere. Mai ales ca eu am stat la bustul gol, in aceasi ideea de-a creste sansele de supravituire. Si nu facusem decat baie in mare, care era a naibi de calda pe la 3 noaptea si asta m-a tinut sa fiu un gentelman de moda veche.