Vreau sa dorm si….nu dorm

Am inceput cu celebra piesa a celor ce sunt iarasi uniti ca soarecele si pisica.

Am fost in Bahamas 3 saptamani. Doar 3 saptamani.

Acolo mi-au trebuit doua seri ca sa-mi adaptez somnul la fusul orar de acolo. In prima seara m-am trezit bezmetic pe la 3:30 AM si am privit in golul creierului meu. A doua seara am dormit bustean, de parca imi era frica sa ma trezesc iara si sa-mi privesc golul banal si plictisitor.

Ei, dar intorcerea in Romania mi-a pus capac. De 6 zile ma chinui sa revin la somnul normal si nimic. Adorm pe la 10-11 PM si la 1-2 AM sunt pasare de noapte. Nu reusesc sa-mi sting existenta nici cu flotari pana la epuizare, nici cu alte exercitii fizice si nici cu alcool. Pare ca nimic nu vrea sa-mi redea incontienta mult dorita, cel puti nu inainte de 7-8AM. Cand oamenii normali pleaca la munca, eu ma sfarsesc de somn. Am incercat pur si simplu sa plec asa adormit, dar ma apuca un somn de cad din picioare, asa ca singura varianta a fost sa dorm atat cat fizicul doreste.

Am incercat si varianta in care m-am epuizat la refuz seara, ca sa am un somn tot mai lung, dar teapa, pe la 1AM tot am facut ochii mari.

Partea si mai proasta la toata situatia asta e ca nu-s bine treaz si plin de energie, cat sa fac ceva util, sunt doar intr-o stare vegetativa. Da, ideei geniale imi survoleaza capul dar nu vor sa se stabileasca in nici un neuron, asa ca se pierd la fel de repede pe cum apar si ramane doar inutilitatea unei fiinte prinse strans intre somn si luciditate.

Mai are rost sa va spun ca tocesc telefonul de a ajuns si el sa tipe dupa ajutor. Intr-o seara chiar a sarit in paharul cu apa, doar ca fraierul a uitat ca e rezistent la apa, asa ca inca traieste.

In afara de o lopata dupa ureche, are cineva o idee de ce ar trebui sa fac sa-mi revin cu somul la normal? Si daca se poate inainte sa reusesc sa-mi sinucid telefonul sau ultimul neuron care mai pare intreg la minte.

Somn si calculator